PERSEIDELE, fenomenul astronomic al sezonului, UN MAXIM în noaptea de duminică spre luni. Vizibilitatea OPTIMĂ, în vârf de munte sau de pe o plajă neamenajată

Perioada de activitate a Perseidelor este sezonieră, între 17 iulie și 24 august, informează Observatorul astronomic „Vasile Urseanu”. În acest interval se pot observa, pe lângă meteorii ce nu aparțin unui curent (sporadici), și meteori ce par că vin din constelația Perseus. Maximul curentului este așteptat în noaptea de 12 spre 13 august, începând cu ora 22 TLR. „Vom putea observa panta ascendentă și pe cea descendentă a maximului, în nopțile de 11/12 și 13/14 august”, potrivit astro-urseanu.ro.

Perseidele se numără printre numeroasele roiuri de meteori activi într-un an, fiind cunoscute din cauza spectaculozității fenomenului dată de vizibilitatea în nopțile de concediu din august. Numite și „stele căzătoare”, meteorii sunt în fapt particule de praf cosmic vizibile ca niște dâre luminoase începând cu miezul nopții și până spre dimineață. Toate aceste particule de praf vin de la cometa 109P/Swift-Tuttle, care, când trece pe lângă Soare, sublimează și praful cosmic prins în nucleul înghețat este eliberat în spațiu. Anul acesta, luna va fi în a doua zi după faza de Lună Noua. Asta înseamnă că în seara de 12 august, Luna se va afla aproape de Soare și va apune la scurt timp după acesta, ploaia de stele fiind mult mai vizibilă decât de obicei.

Fenomenele astronomice se urmăresc cel mai bine din locurile cu cer curat, lipsit de lumini parazite. Așa că din orașele mari nu se pot observa mulți meteori. Cel mai bun este un loc la țară sau la munte. Este bun și un loc de observații aflat la marginea orașelor mari. Cei ce vor observa din zonele cu cer curat, pot vedea maxim 100 de meteori pe oră. Cei ce observa din orașe vor vedea 10-20 de meteori pe oră.

Urmărind bolta cerească veți vedea stelele și Calea Lactee. Uneori o dâra luminoasa, ce va dura mai puțin de o secundă, se va vedea printre stele. În vechime părea că una din stelele de pe cer a căzut, de aici venind numele de „stea căzătoare„. Desigur că stelele nu au cum sa cadă, de fapt ați observat o particulă foarte mică, sub 1 mm diametru, care a intrat în atmosfera Pământului și la frecarea cu aerul a făcut ca acesta să emită lumină (ionizare).